Mai multe piese de la jolle
Descriere
Voce: Christian Hoch
Voce: Julia Pettke
Sintetizator: fffinn
Chitara: fffinn
Producator: fffinn
Compozitor: Christian Hoch
Compozitor: Julia Pettke
Compozitor: fffinn
Liric: Christian Hoch
Versoare: Julia Pettke
Liric: fffinn
Versuri și traducere
Original
Blick auf'n Panorama von 'nem Hinterdach.
Sicht auf Schadenfreude, die für immer lacht. Ich schau, wie's in sich zusammensackt.
Licht aus, ja, ich glaub', das war so nicht gedacht. Dopamingefühl zu viel.
Fehlt auch ein Hassenschimmer. Mmh. Fundament aus Trümmern. Mmh.
Wenn das Rauschen wie Applaus wirkt.
Doch der Beton sich dann mal auflöst.
Und wenn man irgendwann auf Grau stößt. Ja, das Grau ist dann halt auch schön.
Es ist bitterschön, bitterschön. Es ist bitterschön.
Sich nie gewöhnt an tiefe Höhen. Es ist bitterschön.
Es ist bitterschön, bitterschön. Es ist bitterschön.
Sich nie gewöhnt an tiefe Höhen. Es ist bitterschön.
Ich hab, ich hab, ich hab mich kaputtgebracht.
Ich hab, ich glaub', ich bin dafür nicht gemacht.
Panik, klopft an meiner Tür im vierten Stock. Fluchen, Aufschrei, dass ich das nicht schaff'.
Insomnia, weil in mei'm Head ein Aufruhr kracht. Guck ma' mir mal langsam, bis der Kiefer knirscht.
Wetterwolken kämpfen, graue Kissen Schlacht. Druck ist eine Wissenschaft.
Erkälteter Traum, steh' hier und halt' die Balance, aber sie sind geplatzt.
Im Gefängnis aus Gold küss' ich noch einmal den Tau, bevor ich Gras beißen -kann. -Wenn das Rauschen wie Applaus wirkt.
Doch der Beton sich dann mal auflöst. Und wenn man irgendwann auf Grau stößt.
Ja, das Grau ist dann halt auch schön. Es ist bitterschön, bitterschön.
Es ist bitterschön.
Sich nie gewöhnt an tiefe
Höhen. Es ist bitterschön.
Es ist bitterschön, bitterschön. Es ist bitterschön.
Sich nie gewöhnt an tiefe Höhen.
Es ist bitterschön.
Traducere în română
Vedere a unei panorame de pe un acoperiș din spate.
Vedere a schadenfreude care râde pentru totdeauna. O să văd cum se prăbușește.
Luminile stinse, da, nu cred că a fost conceput așa. Senzație de dopamină prea mare.
Lipsește și o licărire de ură. Mmm. Fundație din moloz. Mmm.
Când zgomotul pare a aplauze.
Dar betonul se dizolvă apoi.
Și dacă la un moment dat dai peste gri. Da, și griul este frumos.
Este amarnic de frumos, amarnic de frumos. Este dulce-amăruie.
Nu m-am obișnuit niciodată cu înălțimi mici. E dulce-amăruie.
Este amarnic de frumos, amarnic de frumos. Este dulce-amăruie.
Nu m-am obișnuit niciodată cu înălțimi mici. Este dulce-amăruie.
Am făcut, am făcut, m-am rupt.
Nu cred că sunt făcută pentru asta.
Panica, batand la usa mea de la etajul patru. Înjurând, țipând că nu pot.
Insomnie, pentru că sunt tulburări în capul meu. Privește-mă încet până când maxilarul îmi măcina.
Vremea norii luptă, luptă cu perne gri. Presiunea este o știință.
Vis rece, stai aici și păstrează-ți echilibrul, dar au izbucnit.
În închisoarea de aur voi săruta roua încă o dată înainte de a putea mușca iarba. -Când zgomotul pare a fi aplauze.
Dar betonul se dizolvă apoi. Și dacă la un moment dat dai peste gri.
Da, și griul este frumos. Este amarnic de frumos, amarnic de frumos.
Este dulce-amăruie.
Nu m-am obișnuit niciodată cu profunzimea
Înălțimi. Este dulce-amăruie.
Este amarnic de frumos, amarnic de frumos. Este dulce-amăruie.
Nu m-am obișnuit niciodată cu înălțimi mici.
E dulce-amăruie.