Mai multe piese de la María Gil
Descriere
Producție muzicală: Raul Nadal și Skash
Înregistrări: Pedro Alba și Manu MB.
Mixaj și mastering: Pedro Alba – La Linea Record
Viori: Goyo Lovera
Chitare: Javi Ceballos
Clip video: World of Wonders
Traducere: Bea Rech
Versuri și traducere
Original
Todo principio en la vida es duro.
No sabes por dónde caminar y piensas si vas por buen rumbo.
Te persiguen los miedos, la inseguridad, pero yo sigo pa' adelante sin mirar atrás.
Y si miro es para recordar lo que logré.
Me mantengo en mi sitio sin perder la fe y sé que llegará.
Ah.
Nací para hacer esto, no sigo pretexto, no me sirven de na'.
Y lucharé, no me rendiré.
Sé lo que valgo y si caigo me levantaré por lo que soñé, siempre recordando de dónde yo vengo.
Y sueño, sé que algún día llegará mi momento.
Y aunque me atormentaron malos tiempos, -confío en lo que llevo dentro.
-Noventa y tanto, dos de la mañana, calle Candelario, folio en blanco, día entre semana, escribo a diario, estoy buscando dos o tres palabras en el diccionario, ampliando cada madrugada el vocabulario.
Tres de la mañana, lobo solitario, en silencio, no se escucha nada en el vecindario. Insistiendo, está la cosa mala, es necesario.
Estoy soñando el día de mañana con el escenario. Se acabó el mal fario.
Desde Letra Radio, reventando los estadios. Tienen asesores porque ahora son empresarios.
Buscan soluciones a problemas tributarios.
Mmm, super saiyan legendario. Hay tanto analfabeto haciendo malos comentarios.
Guardo tantos secretos que me llaman secretario. Son más de veinte años desde
Crónicas del Barrio.
Y lucharé, no me rendiré.
Sé lo que valgo y si caigo me levantaré por lo que soñé, siempre recordando de dónde yo vengo.
Y sueño, sé que algún día llegará mi momento.
Y aunque me atormentaron malos tiempos, confío en lo que llevo dentro.
Cuarenta y tanto, pega la solana, Sevilla en verano, caminando hasta la Morada, me estoy asfixiando.
Estamos hablando del fin de semana, pásame el cigarro, vamo' andando. Una pasada, siempre pateando.
Sin embargo, en casa no faltaba un plato de garbanzos ni una tostada, ni un te quiero tanto, ni un regalo.
Cada mañana en los Reyes Magos, ni un abrazo, ni un no tardes mucho, te estoy esperando. Cuarenta metros, cuatro hermanos, mismo cuarto.
No tenía un pavo y peleando me gané los cuartos.
Salud y familia, los primeros, los segundos, los terceros y los dineros son los cuartos.
Y lucharé, no me rendiré.
Sé lo que valgo y si caigo me levantaré por lo que soñé, siempre recordando de dónde yo vengo.
Y sueño, sé que algún día llegará mi momento.
Y aunque me atormentaron malos tiempos, confío en lo que llevo dentro.
Traducere în română
Fiecare început în viață este greu.
Nu știi pe unde să mergi și te gândești dacă mergi în direcția bună.
Te bântuie fricile și nesiguranța, dar continui înainte fără să privesc înapoi.
Și dacă mă uit, este să-mi amintesc ce am realizat.
Rămân în locul meu fără să-mi pierd credința și știu că va veni.
Oh.
M-am născut să fac asta, nu urmez pretexte, nu-mi sunt de nici un folos.
Și voi lupta, nu voi renunța.
Știu cât valoresc și dacă cad mă voi ridica pentru ceea ce am visat, amintindu-mi mereu de unde vin.
Și visez, știu că într-o zi îmi va veni timpul.
Și deși vremurile rele mă chinuiau, -am încredere în ceea ce am înăuntru.
-Nouăzeci și ceva, două dimineața, strada Candelario, pagină goală, zi lucrătoare, scriu zilnic, caut două-trei cuvinte în dicționar, extinzându-mi vocabularul în fiecare dimineață.
Trei dimineața, lup singuratic, tăcut, nu se aude nimic prin cartier. A insista este răul, este necesar.
Visez la ziua de mâine cu scena. Farioul rău s-a terminat.
De la Letra Radio, aruncând în aer stadioanele. Au consilieri pentru că acum sunt antreprenori.
Ei caută soluții la problemele fiscale.
Mmm, super saiyan legendar. Sunt atât de mulți analfabeti care fac comentarii proaste.
Păstrez atâtea secrete încât mă numesc secretară. Au trecut mai bine de douăzeci de ani de atunci
Cronici de cartier.
Și voi lupta, nu voi renunța.
Știu cât valoresc și dacă cad mă voi ridica pentru ceea ce am visat, amintindu-mi mereu de unde vin.
Și visez, știu că într-o zi îmi va veni timpul.
Și deși vremurile rele m-au chinuit, am încredere în ceea ce am înăuntru.
Patruzeci și ceva, se face soare, Sevilla vara, mergând la La Morada, mă sufoc.
Vorbim de weekend, dă-mi țigara, hai să mergem. O explozie, mereu cu piciorul.
Totuși, acasă nu a lipsit nici o farfurie cu năut sau o bucată de pâine prăjită, nici un te iubesc atât de mult, nici un cadou.
În fiecare dimineață la cei trei înțelepți, nici o îmbrățișare, nici nu ține prea mult, te aștept. Patruzeci de metri, patru frați, aceeași cameră.
Nu aveam un ban și luptând am câștigat sferturile.
Sănătatea și familia, primul, al doilea, al treilea și banii sunt al patrulea.
Și voi lupta, nu voi renunța.
Știu cât valoresc și dacă cad mă voi ridica pentru ceea ce am visat, amintindu-mi mereu de unde vin.
Și visez, știu că într-o zi îmi va veni timpul.
Și deși vremurile rele m-au chinuit, am încredere în ceea ce am înăuntru.