Original
Screams echo within a symphony of pain,
A prelude to the dance with your own shadow.
Walk the path where sorrow holds its way,
Where sorrow weeps and melancholy rains.
Where shadows stretch and creep,
Fear, a twisted hand at the trembling gate.
Panic and misery dance in the dark,
Chaos spills a universe out of sync.
A universe disjointed, fractured and torn,
Drenched in dread, a hatred you've borne.
Obliterating darkness, vast and all-consuming,
Your sorrow is a flicker in this horror gloom.
The vast, devouring darkness swallows you,
Holds your sorrow but a whisper in its chilling toll.
Old, wretched and neglected,
Tears for a life squandered, a soul astray.
Wretched figure lost in the vast obliterating dark.
But then — the world, the world shines
Through the mist, strange and wondrous,
Shattering the gloom.
Sickness transformed into beauty taking form,
Nature’s protest, a thunderous defiant cry.
Sick of living yet alive,
A protest in the night.
Dim visions dance in the ethereal mist,
A dim fantasy, whispers in the misty air.
Grief finds solace not in vengeance,
Kissed, resting in shadows where shades softly sigh.
Innocent gloom, cloaked with a dark appeal,
A story whispered, a truth yet untold.
The beauty of the void,
Where darkness holds its sway.
The beauty of darkness,
A paradox untold.
Traducere în română
Țipete ecou în simfonia durerii,
Un preludiu la dansul cu propria ta umbră.
Mergi pe calea unde jalea își ține drumul,
Unde jalea plânge și melancolia plouă.
Unde umbrele se lungesc și se furișează,
Frica, o mână răsucită la poarta tremurândă.
Panica și mizeria dansează în întuneric,
Haosul varsă un univers dezacordat.
Un univers dezbinat, fracturat și sfâșiat,
Îmbibat de groază, o ură pe care ai purtat-o.
Întuneric obliterant, vast și consumator,
Jalea ta este o sclipire în această penumbră de groază.
Vastul întuneric devorator te înghite,
Îți ține jalea, doar un șoptit în tonul său rece.
Bătrân, nenorocit și neglijat,
Lacrimi pentru o viață risipită, un suflet pierdut.
Figură nenorocită pierdută în întunericul vast, obliterant.
Dar apoi — lumea, lumea strălucește
Prin ceață, ciudată și minunată,
Spărgând penumbra.
Boală transformată în frumusețe luând formă,
Protestul naturii, un strigăt sfidător tunător.
Sătul de viață, dar viu,
Un protest în noapte.
Viziuni slabe dansează în ceața eterică,
O fantezie slabă, șoapte în aerul cețos.
Durerea găsește alinare nu în răzbunare,
Sărutată, odihnindu-se în umbre unde umbrele suspină ușor.
Penumbră inocentă, acoperită cu un apel întunecat,
O poveste șoptită, un adevăr încă nespuns.
Frumusețea vidului,
Unde întunericul își ține dominația.
Frumusețea întunericului,
Un paradox nespuns.
