The Path of Shadows

Când noaptea nu este doar întuneric, ci de parcă ar fi stins intenționat luminile din interior, această compoziție se aprinde.

Unde în loc de cuvinte sunt fantome. În loc de cuplete există crăpături în Univers.

Aceasta nu este doar o piesă, ci o producție teatrală în pragul somnului și a atacului de panică: există o simfonie a durerii, un dans cu propria umbră și haos care a uitat de mult că ar trebui să aibă un scenariu. Dar, la un moment dat, ceva viu sparge dintr-o dată vălul sortimentului - nu lumină, nu. Mai degrabă o reflecție ciudată. Ca reflexia lunii într-o băltoacă după o furtună. Și acum întunericul nu este un monstru, ci un vechi basm.

Trist, da. Foarte alarmant. Dar frumos până la pielea de găină.

Și din anumite motive, acest lucru ușurează.