Rana

Original

Vine toamna, se deschide rana.

Mâinile sunt reci, că nici tu nu mai treci pe la mine.

Haina ține doar de căld și timpul trece greu, dar tu de -ce nu treci? Tu de ce nu treci?

-Am scris și cântece și versuri multe despre noi, cu vai și na, na, na și la, la, la și oi, oi, oi.

Dar toamna se deschide rana. Timpul trece greu, dar tu de ce nu treci?

-Tu de ce nu treci? -Durerea mea nu se măsoară în volum.

Bocancii mei uzi ca și sufletul tău acum. A venit toamna la mine în grădină.

Nu pot să cred că sunt eu de vină. Orașul e gol, doar umbre în geam.

E toamnă între noi, dar nu așteptam. Nu așteptam. Tu carte rară, eu needucat.

Ești rochie de seară, eu fierul de călcat. Simt vânt rece în spate. Merg ca ultimul soldat.

-Dragostea noastră titanică s-a scufundat.

-Vine toamna, se deschide rana. Mâinile sunt reci, că nici tu nu mai treci pe la mine.

Haina ține doar de căld și timpul trece greu, -dar tu de ce nu treci? Tu de ce nu treci?

-Am scris și cântece și versuri multe despre noi, cu vai și na, na, na și la, la, la și oi, oi, oi.

Dar toamna se deschide rana. Timpul trece greu, dar tu de ce nu treci?

-Tu de ce nu treci?

-În zile ploioase și nopți senine, cu filme privite în limbi străine.

Vreau să te văd, să trec pe la tine, dar e târziu și sigur ești bine.

De când am învățat să vorbim în tăcere, apari în piesele născute din durere. De parcă am trăit două veri în Toscana.

Și eu scriitor, iar tu mi-ai pana.

Dar vine toamna, reapare -rana. Rana e adâncă, nu ajută bandana.

-Vine toamna, se deschide rana. Mâinile sunt reci, că nici tu nu mai treci pe la mine.

Haina ține doar de căld și timpul trece greu, dar tu de ce nu treci?

Tu -de ce nu treci?

-Am scris și cântece și versuri multe despre noi, cu vai și na, na, na și la, la, la și oi, oi, oi.

Dar toamna se deschide rana. Timpul trece greu, dar tu de ce nu treci?

Tu de ce nu treci?