Descriere
Compozitor: Louisette
Compozitor: Amaury LORIAU
Liric: Louisette
Liric: Amaury LORIAU
Versuri și traducere
Original
Et je l'aime tellement ton sweat bleu, celui que je ne te rendrai pas, celui qui me rappelle tes yeux et même jusqu'au son de ta voix.
Et je hais tellement ton sweat bleu depuis son passage aux aveux, quand j'y ai trouvé ce cheveu de celle à qui il allait mieux.
De fil en aiguille, j'oubliais, la tête haute, le cœur léger, tous les projets dont on rêvait.
Puis j'ai vu le colis piégé.
J'aurais dû le mettre à la corbeille.
Il me rappelle tous les non-dits.
Mais avec lui, je me trouvais belle.
Il me rappelle tout ce qui nous lie.
Cette étoffe qui m'étouffe, tout tissu qui me griffe, je me rappelle de ton souffle à travers ses motifs.
Je le serre, je l'arrache, ce coton qui m'enrage, c'est le lien qui m'attache qu'il faudrait que je lâche.
Et je l'aime tellement ton sweat bleu, celui que je ne te rendrai pas, celui qui me rappelle tes yeux et même jusqu'au son de ta voix.
Et je hais tellement ton sweat bleu depuis son passage aux aveux, quand j'y ai trouvé ce cheveu de celle à qui il allait mieux.
Palapalapalapapa, palapalapalapa, palapalapalapapa, palapalapapapa.
Un si beau tissu de mensonges, comme une rose qui devient ronce, un beau mirage pour qu'on y plonge.
Et moi, j'y cherche les réponses.
Je le ressors parfois le soir, comme un album à ressasser, comme si tu hantais mon placard, toi, le fantôme de mon passé. Peut-être que là, je mérite une relation posthume.
Un oubli se mérite beaucoup plus qu'un costume.
Et la fin d'une chanson, d'un coup de foudre en musique, c'est parfois dans tes coudres à deux autour d'un sweat.
Et je l'aime tellement ton sweat bleu, celui que je ne te rendrai pas, celui qui me rappelle tes yeux et même jusqu'au son de ta voix.
Et je hais tellement ton sweat bleu depuis son passage aux aveux, quand j'y ai trouvé ce cheveu de celle à qui il allait mieux.
Palapalapalapapa, palapalapalapa, palapalapalapapa, palapalapapapa.
Et je l'aime tellement ton sweat bleu, celui que je ne te rendrai pas, celui qui me rappelle tes yeux et même jusqu'au son de ta voix.
Et je hais tellement ton sweat bleu depuis son passage aux aveux, quand j'y ai trouvé ce cheveu de celle à qui il allait mieux.
Traducere în română
Și îmi iubesc atât de mult hanoracul tău albastru, cel pe care nu ți-l voi da înapoi, cel care îmi amintește de ochii tăi și chiar de sunetul vocii tale.
Și urăsc atât de mult hanoracul tău albastru de la mărturisirea lui, când am găsit acel păr al celui pe care arăta mai bine.
Un lucru a dus la altul, cu capul sus și inima ușoară, am uitat toate proiectele la care visam.
Apoi am văzut pachetul-bombă.
Ar fi trebuit să-l pun la gunoi.
Îmi amintește de tot ce a rămas nespus.
Dar cu el, m-am trezit frumoasă.
Îmi aduce aminte de tot ce ne leagă.
Această țesătură care mă sufocă, fiecare țesătură care mă zgârie, îmi amintesc respirația ta prin modelele ei.
Îl storc, îl rup, acest bumbac care mă înfurie, este legătura care mă leagă pe care ar trebui să o las.
Și îmi iubesc atât de mult hanoracul tău albastru, cel pe care nu ți-l voi da înapoi, cel care îmi amintește de ochii tăi și chiar de sunetul vocii tale.
Și urăsc atât de mult hanoracul tău albastru de la mărturisirea lui, când am găsit acel păr al celui pe care arăta mai bine.
Palapalapalapapa, palapalapalapa, palapalapalapapa, palapalapapapa.
O pânză atât de frumoasă de minciuni, ca un trandafir care devine mărăcini, un miraj frumos în care să ne scufundăm.
Și caut răspunsurile acolo.
Îl scot uneori seara, ca pe un album pe care să rumegi, de parcă mi-ai bântui dulapul, tu, fantoma trecutului meu. Poate că merit o relație postumă.
O neglijență este mult mai meritată decât un costum.
Iar sfârșitul unui cântec, al iubirii la prima vedere în muzică, este uneori în coaserea ta împreună în jurul unui hanorac.
Și îmi iubesc atât de mult hanoracul tău albastru, cel pe care nu ți-l voi da înapoi, cel care îmi amintește de ochii tăi și chiar de sunetul vocii tale.
Și urăsc atât de mult hanoracul tău albastru de la mărturisirea lui, când am găsit acel păr al celui pe care arăta mai bine.
Palapalapalapapa, palapalapalapa, palapalapalapapa, palapalapapapa.
Și îmi iubesc atât de mult hanoracul tău albastru, cel pe care nu ți-l voi da înapoi, cel care îmi amintește de ochii tăi și chiar de sunetul vocii tale.
Și urăsc atât de mult hanoracul tău albastru de la mărturisirea lui, când am găsit acel păr al celui pe care arăta mai bine.