Cin Cin

Cuvintele se încurcă, de parcă cineva se grăbește să povestească un vis înainte ca acesta să se estompeze. Totul s-a amestecat, căpitani, mașini, unde radio și cineva "sangria de amor". În acest haos se simte o armonie ciudată: frazele neinteligibile devin ritm, respirația sacadată a dansului, unde nimeni nu înțelege pașii, dar toți se mișcă în unison. Pare că cineva adună trecutul din cioburi: fraze, fragmente de rugăciuni, porecle de prieteni uitați. Și din acest colaj nu iese o melodie, ci magia unei transe casnice puțin obosite, puțin nebune, dar sinceră în felul ei. Totul pare a nu fi înțeles pe deplin, dar a fost trăit până la ultimul sunet.