Mai multe piese de la Izi
Descriere
Trenul pleacă undeva departe, iar gândurile, ca niște valize fără mânere, se târăsc în urma lui, parcă ai vrea să le lași, dar îți pare rău. Lumea trece pe lângă fereastră, iar în interior are loc o dezbatere liniștită între cel care vrea să pară puternic și cel care vrea doar să răsufle. Totul pare să meargă conform planului: orașe noi, fețe noi, iar obiceiul de a fi „în mișcare” a devenit un fel de armură. Doar sub ea mai trăiește încă cel care visa să zboare, dar acum preferă doar să nu cadă. Un sentiment paradoxal de calm, ca și cum viața m-ar fi învățat cu adevărat să stau pe picioare fără drame inutile. Jeans în loc de costume scumpe, onestitate în loc de poză. Nu trebuie să fii cineva pentru a rămâne tu însuți, chiar dacă pentru asta trebuie să te prefaci că ești încrezător.
Versuri și traducere
Original
Eh, eh, eh, easy.
Uè, uè, uè, uè, uè, uè, uè, uè, uè.
Filtra la luce dall'alto e sembra quasi bello.
Non mi piace ma un cazzo, ma stamattina è diverso. Cosa mi gira il cervello?
Ruota non gira se penso già male, pensa che ho il mare che dove ci lascia affogare le pare così ci chiariamo.
Ogni accento ha il suo posto, ogni aceto ha il suo mosto.
Ho il diabete ed è un mostro.
Foglie secche nel bosco, scricchiolii nel corso.
Quando ci separiamo, ritornare a casa quando il sole cala piano e dopo i bandire di tavole, strade, sparire, tornare, fuggire, morire per vivere meglio, per vivere in tempo, per vivere nel tempo, per vivere nel tempo sul serio.
Le macchine in mezzo, le mani col medio, le raffiche, il vento, rimani o rimedio, rimari che ho dietro, rivali che freno, rivalse di amici che ho carico dietro.
Non ti sento da giorni e sono in viaggio da solo e non pretendo che torni, ma nemmeno che volo perché quando plano dall'alto vedo il mondo davvero, tu vai piano, io parto, tanto già lo sapevo che se qualcuno mi dà la forza, fra, mi rafforzo così, fai.
E nessuno mi dà la forza ma me la cavo così tra vesto le vesti di uomini chic nei sogni ma nella realtà vesto jeans, non scendo con sci ma esco con chi dimostra di sapermi capire appieno.
Io pensavo a me e a te, stesi nudi nel letto.
Le coperte non le voglio perché coprono l'orgoglio, quindi prendo da te e tu prendi da me come fosse il nostro giorno, come stessimo sparendo in un secondo io e te.
In ritardo di mesi affitto, mi ricordo di me da piccolo.
Ogni cosa che vorrei non ce l'ho, ogni rosa che vende ha vinto, ogni posa che scatti è peso, ogni cosa che spacchi è nero, ogni canna che faccio è un problema in meno, ogni volta che spacco, mi spacco sul serio.
Si mangia ma mangiar da solo mi stanca come ogni volta da solo in sta stanza, immerso nel buio, quintali di carta pesta, bestia calda, la mia palestra di note, di notte la fronte si bagna, ma chi se ne fotte dell'acqua?
La lacrima in viso se incido, sorrido se spacca, se è 'st'acqua non devo pagarla.
E non sei come me, non hai dormito in stazione con me, non hai chiamato gli amici per sapere se c'era un letto, anche bruciato, anche malmesso.
Non ho mai messo un soldo, fra, solo perché non l'avevo.
E non c'è pronto soccorso, solo la luce che arriva dal cielo.
E non ti sento da giorni e sono in viaggio da solo e non pretendo che torni, ma nemmeno che volo perché quando plano dall'alto vedo il mondo davvero, tu vai piano, io parto, tanto già lo sapevo che se qualcuno mi dà la forza, fra, mi rafforzo così, fai.
E nessuno mi dà la forza ma me la cavo così tra vesto le vesti di uomini chic nei sogni ma nella realtà vesto jeans, non scendo con sci ma esco con chi dimostra di sapermi capire appieno.
Io pensavo a me e a te, stesi nudi nel letto.
Le coperte non le voglio perché coprono l'orgoglio, quindi prendo da te e tu prendi da me come fosse il nostro giorno, come stessimo sparendo in un secondo io e te.
Eh, eh, eh, easy. Uè, uè, uè, uè, uè, uè, uè, uè, uè.
Traducere în română
Eh, eh, eh, ușor.
Hei, wow, wow, wow, wow, wow, wow, wow, wow.
Filtrează lumina de sus și aproape că arată frumos.
Nu-mi place, dar dimineața asta e diferită. Ce îmi transformă creierul?
Roata nu se intoarce daca gandesc deja prost, gandeste-te ca am marea ca acolo unde ne lasa sa ne inecam pare ca sa ne lamurim.
Fiecare accent are locul lui, fiecare oțet își are mustul.
Am diabet și este un monstru.
Frunze uscate în pădure, scârțâituri în curs.
Când ne despărțim, ne întoarcem acasă când soarele apune încet și după alungarea meselor, străzilor, dispari, ne întoarcem, evadăm, murim pentru a trăi mai bine, pentru a trăi în timp, pentru a trăi în timp, pentru a trăi serios în timp.
Mașinile la mijloc, mâinile cu degetele mijlocii, rafale, vântul, stau sau remediu, rime pe care le am în spate, rivali pe care îi frânez, răzbunare de prieteni pe care îi am în spate.
Nu am auzit de tine de zile întregi și călătoresc singur și nu mă aștept să te întorci, nici măcar să zbori pentru că atunci când planez de sus chiar văd lumea, mergi încet, plec, deja știam că dacă îmi dă cineva putere, frate, o să mă întăresc așa, o faci.
Și nimeni nu-mi dă putere dar mă descurc așa, port hainele bărbaților șic în vise dar în realitate port blugi, nu cobor pe schiuri ci ies cu cei care demonstrează că mă înțeleg pe deplin.
M-am gândit la tine și la mine, întinși goi în pat.
Nu vreau pături pentru că acoperă mândria, așa că eu iau de la tine și tu iei de la mine de parcă ar fi ziua noastră, de parcă tu și cu mine dispărem într-o secundă.
Cu luni de întârziere la chirie, îmi amintesc de mine când eram copil.
Nu am tot ce-mi doresc, fiecare trandafir care se vinde a câștigat, fiecare ipostază pe care o faci este greutate, tot ceea ce faci rock este negru, fiecare articulație pe care o fac este o problemă mai puțin, de fiecare dată când mă rock, chiar mă rock.
Mâncăm dar să mănânc singur mă obosește ca de fiecare dată când sunt singur în această cameră, cufundat în întuneric, tone de hârtie mache, fiară fierbinte, sala mea de notițe, noaptea mi se udă fruntea, dar cui îi pasă de apă?
Lacrima de pe fața mea dacă mă tai, zâmbesc dacă se rupe, dacă este apa asta nu trebuie să plătesc pentru ea.
Și nu ești ca mine, nu te-ai culcat la gară cu mine, nu ți-ai sunat prietenii să afli dacă e pat, chiar ars, chiar rău.
Nu am băgat niciodată un ban, frate, doar pentru că nu l-am avut.
Și nu există prim ajutor, doar lumina care vine din cer.
Și n-am mai auzit de tine de zile întregi și călătoresc singur și nu mă aștept să te întorci, nici măcar să zbori pentru că atunci când planez de sus chiar văd lumea, mergi încet, plec, deja știam că dacă îmi dă cineva puterea, frate, eu mă întăresc așa, o faci.
Și nimeni nu-mi dă putere dar mă descurc așa, port hainele bărbaților șic în vise dar în realitate port blugi, nu cobor pe schiuri ci ies cu cei care demonstrează că mă înțeleg pe deplin.
M-am gândit la tine și la mine, întinși goi în pat.
Nu vreau pături pentru că acoperă mândria, așa că eu iau de la tine și tu iei de la mine de parcă ar fi ziua noastră, de parcă tu și cu mine dispărem într-o secundă.
Eh, eh, eh, ușor. Hei, wow, wow, wow, wow, wow, wow, wow, wow.