Marmellata #25

Pantofii la ușă, eșarfa albastră pe pian, parfumul în aer parcă însăși amintirea a decis să nu plece. Totul pare la locul lui, doar că duminicile au dispărut undeva. Lumea a rămas aceeași, dar s-a decolorat puțin, ca o fotografie veche cu fețe zâmbitoare, care acum sunt doar nume în memorie. Asculți melodia și auzi nu doar dorul de o persoană, ci de o întreagă epocă: când Senna gonea pe pistă, iar Baggio bătea lovituri libere. Atunci încă părea că dragostea este pentru totdeauna. Și acum e doar un borcan de marmeladă găsit pe raft și o dulceață caldă pe care o mănânci cu lingurița, în timp ce te gândești cum a fost totul cu adevărat.