Про осінь

Toamna se împrăștie liniștită prin aer cu aur cald, de parcă ar vrea să ascundă că în interior deja este frig. Când frunzele foșnesc sub picioare, chiar și cele mai puternice promisiuni sună mai încet, dar în oameni există acest sentiment încăpățânat de a-și ține cuvântul, în ciuda furtunii, a ploii torențiale și a propriilor îndoieli. Dragostea de aici nu este genul care strălucește în vitrină. Are puțin sediment, puțină vină, dar este atât de autentică încât încălzește mai mult decât orice pătură. Când ai mâini alături, vagon, toamnă, tot ce-ți trebuie se reduce la două palme. Fără ele, cerul pare străin, iar respirația, o melodie uitată care a răsunat odată în interior.