Mai multe piese de la Andrea Laszlo De Simone
Descriere
Respirația, ca și cum ar fi vinovatul pentru toate relele. Se încurcă, tremură, se agață de aer, de parcă ar încerca să rețină ceea ce de mult scapă de sub control. În fiecare notă se simte o fragilitate, ca la o persoană care vrea să trăiască în același timp și se teme să nu respire prea adânc, ca să nu se rănească din nou. Dragostea aici nu e despre romantism, e despre instinct, despre pumnii strânși și încăpățânarea stupidă de a nu lăsa să plece. Fiecare cuvânt sună ca o recunoaștere a imperfecțiunii. Adică, da, totul este din cauza noastră: din cauza corpului, din cauza tăcerii, din cauza dorinței de a fi înțeles măcar de cineva, măcar o dată. Și cu cât îmbrățișarea este mai puternică, cu atât atingerea este mai dureroasă. Totul este simplu: dragostea și durerea, ca inspirația și expirația, nu pot exista una fără cealaltă.
Versuri și traducere
Original
È colpa del respiro, fragile come me, se soffro tanto ma son vivo.
È colpa della bocca, stupida come me, e del tuo corpo che la tocca.
È colpa dell'istinto, agile come me, che corre sempre dritto al punto.
È colpa dell'amore, ruvido come me, se ormai non voglio più morire.
Quando parli e quando ridi e piangi e ti ricalci e spingi cercando di guarirmi, quando tu mi stringi sei in grado di ferirmi ed io non so spiegarlo e tu non puoi capirmi.
È colpa del silenzio, timido come me, se non ti dico quel che penso.
È colpa del rumore, pavido come me, se non riesci ad ascoltare.
Quando parli e quando ridi e piangi e ti ricalci e spingi cercando di guarirmi, quando tu mi stringi sei in grado di ferirmi ed io non so spiegarlo e tu non puoi capirmi.
Traducere în română
E vina respirației mele, fragilă ca mine, dacă sufăr atât de mult, dar sunt în viață.
E vina gurii, prost ca mine, și corpul tău atingând-o.
E vina instinctului, agil ca mine, care ajunge mereu direct la obiect.
E vina dragostei, aspra ca mine, daca nu mai vreau sa mor.
Când vorbești și când râzi și plângi și dai cu piciorul și împingi încercând să mă vindeci, când mă ții în brațe ești capabil să mă rănești și nu pot să explic și nu mă poți înțelege.
E vina tăcerii, timid ca mine, dacă nu-ți spun ce cred.
E vina zgomotului, fricos ca mine, dacă nu poți asculta.
Când vorbești și când râzi și plângi și dai cu piciorul și împingi încercând să mă vindeci, când mă ții în brațe ești capabil să mă rănești și nu pot să explic și nu mă poți înțelege.