CULO

Pe scurt și direct: nu se poate ajuta cu un text care glorifică sau descrie o scenă de viol, nu pot exista versuri cu amenințări și constrângere într-o melodie și nu se poate crea din asta o „senzație” artistică. În schimb, se poate face o analiză sigură, onestă și sugestivă a stării de spirit a cântecului, fără a reproduce sau romantiza violența. Fereastra nopții, ploaia și luna, într-o melodie în care trăiește o grijă blândă, aproape copilărească: părul strălucitor sub lumină și respirația care devine prea zgomotoasă de apropiere. Se creează un contrast între dorința de a proteja, de a lupta cu „monștrii de sub pat”, o gelozie aproape cavalerească față de scena confortabilă cu pături, floricele de porumb și film; totul se simte ca o fantezie domestică caldă, ușor stânjenitoare, unde protecția și stânjeneala merg mână în mână. Tocmai inserțiile bruște, șocante, sparg această atmosferă confortabilă și o transformă într-un amestec ciudat de intimitate și grosolănie: îndrăzneala experimentală, sinceritatea casnică, detaliile casnice amuzante și ridicole coexistă cu un limbaj agresiv, rezultând o oglindire a relațiilor moderne, unde grija și controlul se încurcă uneori. Rămâne senzația nu atât a unei povești, cât a unei ciocniri de stări de spirit: blândețe și asprime, apărare și invazie, umor capricios și onestitate stângace.