XOXO

Pare că așa e mereu – abia te decizi să pui punct, că din stilou iese din nou un semn de exclamare. Capul strigă „gata, nu mai pot”, iar corpul, o creatură perfidă, pur și simplu nu este la curent cu ordinele. Și iată din nou noapte, din nou aceleași cuvinte, aceeași piele, același scenariu în care amândoi suntem ca niște actori blocați pe aceeași scenă fără repetiții și final. Totul pare evident: steagurile s-au vopsit de mult în roșu, ușile sunt trântite, iar chiar și rugăciunile – aceleași, „ca să nu ne plictisim” – nu mai funcționează. Dar există o forță de atracție de care nu te salvează nici mândria, nici regimul „în avion”. Doar doi oameni care au încercat prea mult timp să se dezvețe de dragoste. Și acum fiecare își ia rămas bun – exclusiv până la următoarea noapte nedormită.