Supersonic

E plin de îndrăzneală și ușor mahmur după o petrecere grozavă. Totul în jur este ușor strâmb, de parcă lumea a decis să devină o caricatură a strălucirii: gin-tonic în loc de cafea de dimineață, BMW în loc de autobuz și râsete care îți sună în urechi, pentru că sunt prea puternice, prea vii, prea "du-te-n dracu cu totul". În fiecare sunet, o încercare de a demonstra că a fi tu însuți este mult mai cool decât a fi perfect. Că haosul strălucitor, mirosul de benzină și pastile ieftine sună uneori mai sincer decât sfaturile altora. Lumea se învârte, zumzăie, promite culmi aurii, iar cineva trăiește în continuare sub cascadă, fără să aibă nevoie nici de glorie, nici de spectatori. Și asta face să devii un pic amuzat, un pic trist și ciudat de liber.