Stand by Me

Ca o conversație care se prelungește prea mult și, la un moment dat, rămâne doar tăcere între cuvinte. Totul pare doar o cheie, o ușă, o promisiune de a „pleca cândva”, dar sub toate acestea se ascunde oboseala încercărilor nesfârșite de a înțelege de ce totul nu merge. Melodia se menține la limita dintre dor și resemnare, ca după o ploaie prelungită, când totul s-a udat deja, dar respiri mai ușor. În fiecare repetare, o rugăminte tăcută de a nu dispărea, chiar dacă nimeni nu știe ce va urma. Vântul, frigul și ploaia, se pare că au înțeles primii: totul trece, totul se întoarce, dar nimic nu rămâne pentru totdeauna. Și totuși, aș vrea ca cineva să rămână pur și simplu alături, până când inima nu se răcește.