Morning Glory

Soarele bate direct în ochi, iar mintea încă e pe jumătate adormită, de parcă noaptea ar fi fost mai lungă decât și-ar fi dorit, iar gândurile au rămas undeva între pernă și oglindă. Totul în jur tremură ușor leneș de căldură, de parcă lumea tocmai și-a deschis ochii și s-a întins. Muzica se rostogolește pe străzi, atât de lent, încât îți vine să mergi pur și simplu în ritm și să nu pui întrebări inutile. Pare că nu se întâmplă nimic dramatic, doar o zi care începe puțin mai târziu decât pentru ceilalți și o ușoară ironie în fiecare mișcare. În reflexie, cel care nu se mai grăbește să corecteze realitatea, ci pur și simplu se spală cu ea, ca cu lumina dimineții. Lumea poate aștepta până se trezește și ea.