シャトレーゼやめた

Ciocolată pe degete, miros de frișcă și un ușor sentiment de vinovăție pentru bucățile de tort neconsumate, totul se dizolvă în ritm, ca zahărul în cafea. Alergia de ieri a fost agățată pe un cui, iar în loc de schimbare, microfonul și planul pentru o viață fără chitanțe și șefi. E amuzant cât de repede se transformă o cofetărie într-un punct de plecare pentru visuri: puțină îndrăzneală, puțină oboseală și multă credință că rimele pot hrăni la fel de bine ca un brioșă cu căpșuni. Muzica sună ca o eliberare după o tură lungă, ușor lipicioasă de ciocolată, dar sinceră și proaspătă, ca prima gură de aer în afara programului de lucru. Se aude cum în fiecare cuvânt foșnește celofanul din viața trecută și cum acum trântește ușor ușa frigiderului, cedând locul celei noi, unde în loc de tort se servește ambiție, iar în loc de comandă, aplauze.