Урал Страдает

În aer mirosea a telefon supraîncălzit și a mesaje neprimite. Ecranul ud, inima clipește cu o notificare, fie de la dragoste, fie de la oboseală. E ca un bandit, dar cu apă sub pernă ca să nu ardă de tot. E undeva între element și semnal fără răspuns, sus, ca un nivel neatins pe hartă. Totul se reduce la o singură dorință simplă: ca cineva să rămână, măcar pentru câteva bătăi de inimă. În acest dans semidelirant al dorului și al căldurii, se naște ceva asemănător unui sentiment cu gust de vară și cu un ușor salut din vis, unde ecranul este mereu puțin umed și inima puțin prea vie.