Descriere
O lume în care toate sunetele parcă au fost arse cu fier roșu - chiar și ecoul a obosit. Aici ritmul nu salvează, ci amintește de pulsul care nu mai există. Ecourile furiei și apatiei se contopesc într-un zgomot vâscos - ca o respirație în ger, care se dizolvă înainte de a apuca să devină vie. În fiecare „nu” se aude nu o protestare, ci o recunoaștere: combustibilul s-a terminat, motorul a obosit, emoțiile au intrat în hibernare. Dar ciudat lucru - în acest gol înghețat există o onestitate a lui. Când totul este mort, minciuna moare prima.
Versuri și traducere
Versurile acestei piese nu au fost încă adăugate.