Grief, Joy, & Gratitude

Sus, se pare, nu este o furtună - mai degrabă un vânt care bate unde vrea. Mai întâi te dă pe spate, apoi, dintr-o dată, te învață să respiri mai uniform. Aici nu plângi în pernă - aici plantezi o grădină din amintiri, o uzi cu recunoștință și aștepți să crească ceva cald din cel mai rece loc din interior. Durerea nu se ascunde, ci se transformă în muzică, în lumină, într-un tăcut „mulțumesc” pentru cei care nu mai sunt alături. Și pare că pierderea nu fură iubirea – o face doar veșnică, în fiecare respirație, în fiecare notă, în cuvintele: „Binecuvântează, Doamne, sufletul meu”.