Kiss

În această piesă, totul se învârte în jurul sărutului - nu ca simbol romantic, ci ca idee obsesivă, aproape o profesie. Unul în care schimbarea este infinită, iar KPI-ul este numărul de „mua” pe minut. Aici dragostea nu sună sublim, ci trupește, umed, cu umor și o picătură de nebunie. Ca un om care a confundat tandrețea cu entuziasmul, iar pasiunea cu un maraton de supraviețuire între cearșafuri. Fiecare rând este ca un gând nebun din capul cuiva care nu se poate liniști: au trecut cinci minute și deja se plictisește, dinții își amintesc gustul, perna - amprenta. Un pic amuzant, un pic trist și foarte viu. Săruturile aici nu sunt un gest, ci un mod de a respira.