Falling)

Somnul se strecoară ușor, ca o pisică – șuieră cu lăbuțele prin gânduri, dă realitatea la o parte și cheamă acolo unde poți pur și simplu să cazi. Să nu te împiedici, să nu te pierzi – ci să cazi, frumos, cu impact, într-un somn semi-conștient, unde totul se dizolvă: grijile, listele de sarcini, vocile străine. Nu are sens să stai treaz acolo – e prea dulce să fii între „încă puțin” și „deja nu mai sunt aici”. Muzica te trage în jos, dar acesta este cazul rar când căderea nu înspăimântă. E ca o dimineață blândă după o noapte nedormită – ciudat de familiară, puțin amețită, dar atât de dragă.