Mai multe piese de la Bitza
Descriere
Cerul nu este doar un fundal aici - se respiră prin el. Își trag plămânii până la refuz, ca să expire cu stele, nu cu plângeri. Totul despre asta - despre lupta interioară, unde pumnii se strâng nu pentru a te bate, ci pentru a nu-i lăsa pe demonii tăi să se stabilească pentru totdeauna. Uneori doare, uneori e zgomotos, dar toate astea sunt semne de viață, nu o defecțiune a sistemului. Orașul atrage cu strălucirea și capcanele sale, telefoanele zumzăie ca țânțarii și pare că sentimentele au intrat de mult în modul avion. Dar undeva sub această piele de beton mai trăiește încă o inimă care alege aerul, nu like-urile. Da, drumul e al lui, strâmb, prăfuit, cu pierderi și descoperiri ciudate. Dar când încetezi să alergi în cerc și pur și simplu mergi - deodată observi cum marea îți întoarce propriile valuri. Și are și asta un sâmbure de adevăr: nu poți salva lumea, dar poți măcar să te împrietenești cu tine însuți. Chiar dacă asta înseamnă să folosești soldul de pe card.
Versuri și traducere
Original
Trag în piept cer să expir stele. Merg până la capăt cu visele mele.
Când mi se pare că viața nu-i cetare. Știu că suntem valuri ce se-ntorc în mare.
Trag în piept cer să expir stele. Merg până la capăt cu visele mele.
Când mi se pare că viața nu-i cetare. Știu că suntem valuri ce se-ntorc în mare. Când zilele sunt dure ca hardul.
Când vin momentele alea de îți crapă capu'. Adu-ți aminte când strângi pumnu'.
Tre' să poți să-ți omori demonii fără să devii unu'. Dacă din greșeli se-nvață.
De ce ți-e frică să le faci? Aruncă-te în viață. Ai drumu-n față. Nu alerga pe loc.
Dacă nu trăiești deloc, ești un robot.
Rămânem sclavii tentațiilor urbane când ne întâlnim doar să stăm pe telefoane. Am mai zis totu-i un joc de zaruri.
Viața e ce se-ntâmplă-n timp ce-ți faci planuri. Indiferent de unde vii sau pleci.
Tre' să trăiești, nu să te ferești. O să afli atunci când crești.
Dar să-ți îndeplinești visele tre' să te trezești. Trag în piept cer să expir stele.
Merg până la capăt cu visele mele. Când mi se pare că viața nu-i cetare.
Știu că suntem valuri ce se-ntorc în mare. Trag în piept cer să expir stele.
Merg până la capăt cu visele mele. Când mi se pare că viața nu-i cetare.
Știu că suntem valuri ce se-ntorc în mare. Nu-s vreun salvator ca Dali.
De când am ales să stau bine cu mine, stau mai prost cu banii. Nu știu dacă am făcut bine sau rău.
Știu că fiecare tre' să-și facă drumu' său. Ascultă-ți inima și ce îți cere.
Dacă-n fuga după plăcere dai doar de durere. Am înțeles acum mulți ani ceva.
Degeaba ai o casă mare dacă stai singur în ea.
Au fost atâția ani când m-am ascuns după o armură, după kile de geu și tone de băutură.
Riscul e mare, recompensa pe măsură când te regăsești și poți să renunți la ură.
Când întrebările îmi umplu nopțile și paranoia îmi încearcă porțile.
Îmi spun că e normal să am nemulțumiri, dar mai bine am regrete decât zero amintiri. Trag în piept cer să expir stele. Merg până la capăt cu visele mele.
Când mi se pare că viața nu-i cetare. Știu că suntem valuri ce se-ntorc în mare.
Trag în piept cer să expir stele. Merg până la capăt cu visele mele.
Când mi se pare că viața nu-i cetare. Știu că suntem valuri ce se-ntorc în mare.