Destur

Noaptea, ca un vechi cunoscut, șoptește scurt, direct și cu un ușor zâmbet șiret: aici nu este loc pentru ceremonii, doar o hartă fără înșelăciune și regula „dacă ai, arată”. Ritmul e ca un pas pe caldarâmul umed: cu grijă, dar cu intenție – ca să se audă, ca să știe că rezerva e ascunsă, iar conștiința a rezistat. În text se simte o încredere care este în același timp amenințătoare și familiară - ironia din voce este aproape ca o clipire către vecina de pe scară: „nu te da bătută, hai să ne ținem promisiunea”. Cuvintele apar în bucăți - ordine scurte, planuri strivite, o glumă despre prețul brânzei și o hartă a Istanbulului - toate acestea fac imaginea vie, încăpățânată și puțin obosită de tensiunea constantă. Acolo unde alții văd doar amenințare, se aude codul vechi: ascunde, dovedește, nu te da bătut – și un pic de umor grosolan, ca să nu pierzi umanul. În cele din urmă, senzația nu este atât de pericol, cât de obișnuință cu o viață în care mizele sunt mari, iar ironia caldă ajută la supraviețuirea încă unei runde.