Mai multe piese de la Genco Arı
Descriere
Uneori tăcerea este ca un dar ciudat din partea universului. La început te bucură: telefonul tace, nimeni nu te deranjează, poți pur și simplu să exiști fără explicații și liste de sarcini. Dar apoi acest confort se transformă într-un ecou ușor - pare liniște, dar undeva în interior se mișcă un animal neliniștit: și dacă pur și simplu au uitat? Și atunci începe o dramă liniștită, fără spectatori - cu suspine, autoironie și un pic de nebunie pe deasupra. Muzica parcă respiră această stare: la exterior - o față calmă, în interior - un uragan de înfrângeri acceptate și reconcilieri. În cele din urmă, nu fiecare luptă trebuie câștigată. Uneori este suficient să te dai deoparte, să-ți ocupi colțul și să lași lumea să se învârtă puțin fără participarea ta. Cuvinte și muzică: Burak Kut Producător: Cenco Arı Regizor: İzzet Başlak Asistent: Dilara Çakıroğlu, Haluk Çoluk Culoare: Mert Aytaş Cameră și echipament de iluminat: închiriere cameră 24/7 Materiale artistice: Süksse Organizasyon Modă și design costume: Suzan Tokgöz
Versuri și traducere
Original
Çok tuhaf bugün telefon çalmıyor.
Arayan olmuyor.
Merak edenler de yok.
Bir yandan iyi hoşuma gidiyor sessizliğin sesi. Kalbim sanki yalnızlık heveslisi.
Sonra bir garip unutulma korkusu sarıyor beni.
Sorma ben nasıl neden bu hale geldim?
Hafif delirdim.
Ne oldu sorma.
Kendime savaş açtım, yenildim.
Cesur değildim.
Sebebini sorma.
Belli ki çok az süre direndim.
Çabuk pes ettim.
Kader mi sorma.
Ben ne yazılmışsa kabul ettim.
Hal böyleyken köşeme çekildim.
Ah canım yine hiçbir şey çekmiyor.
İçimden gelmiyor.
Hesap soranlar da yok.
Hak ettin dedi. Zoruma gidiyor.
Kim kaderi bilir ki?
Belki zorunlu tercih meselesi.
Sonra bir umut, bir dayanma kuvveti geliyor gibi.
Sorma ben nasıl, neden bu hale geldim?
Hafif delirdim.
Ne oldu sorma.
Kendime savaş açtım, yenildim.
Cesur değildim.
Sebebini sorma.
Belli ki çok az süre direndim.
Çabuk pes ettim.
Kader mi sorma.
Ben ne yazılmışsa kabul ettim.
Hal böyleyken köşeme çekildim.
Traducere în română
Este foarte ciudat că telefonul nu sună astăzi.
Nimeni nu sună.
Nu există oameni curioși.
Pe de o parte, îmi place foarte mult sunetul tăcerii. Parcă inima mea ar fi dornică de singurătate.
Apoi o frică ciudată de a fi uitat mă învață.
Nu mă întreba cum sau de ce am devenit așa?
Am innebunit usor.
Nu întreba ce s-a întâmplat.
Mi-am declarat război și am fost învins.
Nu am fost curajos.
Nu întreba de ce.
Se pare că am rezistat foarte puțin timp.
Am renuntat repede.
Nu întreba dacă este soarta.
Am acceptat orice s-a scris.
Așa fiind, m-am retras în colțul meu.
O, dragă, nimic nu mă deranjează din nou.
nu am chef.
Nu există oameni care să le răspundă.
El a spus: „O meriți”. mi-e greu.
Cine știe destinul?
Poate este o chestiune de alegere forțată.
Apoi pare o speranță, o putere de rezistență vine.
Nu mă întreba cum sau de ce am devenit așa?
Am innebunit usor.
Nu întreba ce s-a întâmplat.
Mi-am declarat război și am fost învins.
Nu am fost curajos.
Nu întreba de ce.
Se pare că am rezistat foarte puțin timp.
Am renuntat repede.
Nu întreba dacă este soarta.
Am acceptat orice s-a scris.
Așa fiind, m-am retras în colțul meu.