KHÔNG CẦN NÓI NHIỀU

Undeva între fulgerele de lumină și bătăile palmelor se naște atmosfera orașului de seară - același oraș în care chiar și aerul pare impregnat de ritm. Muzica te aruncă când în sus, ca într-o atracție, când frânează brusc într-un cadru lent - și vrei doar să plutești prin acest amestec de sunete, unde nu există reguli, nici grabă. Totul se rotește, pâlpâie, se reflectă - ca în oglinzile luminii de club, unde fiecare moment își prinde cadrul, până când expunerea se supraîncălzește. Aici nimeni nu promite mâine, și în asta există o libertate specială: să fii în moment, pe inspirație, în strălucirea reflectoarelor. Un pic de dezordine, un strop de ironie, o picătură de electricitate în vene - și iată că noaptea trage din nou declanșatorul, fixând viața în mișcare.