Ojos superocho

Sunt amintiri care se învârt în cap ca niște pelicule vechi – cu zgomot, smucituri, supraexpunere și acea căldură ciudată care face ca totul să pară puțin mai frumos decât era. Și aici - trecutul trosnește pe bobina Super 8, unde dragostea nu mai este o dramă, ci o exponat de muzeu cu semnul „nu atingeți cu mâinile”. Parcă aș vrea să dau înapoi, dar banda s-a decolorat deja, iar în loc de declarații au rămas doar cadre stânjenitoare - cineva zâmbește, cineva pleacă, iar muzica cântă puțin mai tare decât trebuie. Totul s-a terminat de mult, dar cât de drăguț sună acest „nu m-am gândit la tine”, ca o semnătură finală pe o felicitare trimisă sieși.