Mai multe piese de la TARABAROVA
Mai multe piese de la Злата Іванів
Descriere
De parcă lumina dimineții s-ar fi uitat în cufărul mamei - moale, cu grijă, cu dragoste. Acolo zace un colier, unde fiecare mărgea este o amintire, un sfat, un cuvânt bun, care încălzește chiar și atunci când este frig afară. În această sonoritate este ceva dintr-un ritual străvechi - parcă nu pui doar o bijuterie, ci o legătură cu rădăcinile, cu cei care au cântat, s-au rugat și au crezut înaintea ta. Cântecul înflorește ca o ramură după ploaie - transparent, pur, ușor magic. Și vreau să cred că undeva printre mărgelele destinului mă așteaptă deja a mea - cea potrivită, cea bună. Nu cumpărată, nu găsită, ci pur și simplu simțită, atunci când inima devine liniștită.
Versuri și traducere
Original
Мамине намисто одягну і до неба руки простягну.
Мамине намисто, щоб цвіла доля моя, доля моя.
Ой там з кольорів барвистих кожному із нас складає доля намисто.
Ой там різні намистинки, різні шляхи, одно цілого частинки.
На на на на на, хай я, намистинка доброти. А яку візьмеш ти?
На а а а, хай я, доля щоб моя цвіла й я.
Мамине намисто одягну і до неба руки простягну.
Мамине намисто, щоб цвіла доля моя, доля, доля моя.
Мамине намисто одягну і до неба руки простягну.
Мамине намисто, щоб цвіла доля моя.
Ой там червні коралі розкажуть мені, чи будуть світлими далі.
-Ой там. . . -Життя як намисто.
Обираєш ти для твого -серця місце.
-На а а а, хай я, -намистинка доброти. А яку візьмеш ти?
-На на на на на, хай я, доля щоб моя цвіла й я.
Мамине намисто одягну і до неба руки простягну.
Мамине намисто, щоб цвіла доля моя, доля, доля моя.
Мамине намисто одягну і до неба руки простягну.
Мамине намисто, щоб цвіла доля моя.
В кожній сльозі після дощу -най проросте життя, прошу.
-Най розцвіте земля моя, а з -нею я, а з нею я.
-В кожній сльозі після дощу най проросте життя, прошу.
Най розцвіте земля моя, а з нею я, а з нею я.
Намисто, мамине намисто, мамине.
Мамине намисто одягну і до неба руки простягну.
Мамине намисто, щоб цвіла доля моя, доля, доля моя.
Мамине намисто.
Traducere în română
Îmi voi pune colierul mamei și îmi voi întinde mâinile spre cer.
Colierul mamei, lasă-mi destinul să înflorească, destinul meu.
Oh, acolo, soarta fiecăruia dintre noi face un colier din culori colorate.
Oh, există margele diferite, căi diferite, o particulă întreagă.
Na na na na na, lasă-mă, un mărgeau de bunătate. Și pe care o vei lua?
Pe a a a a, lasă-mă, lasă-mi soarta să înflorească și eu și eu.
Îmi voi pune colierul mamei și îmi voi întinde mâinile spre cer.
Colierul mamei, lasă-mi destinul, destinul, destinul meu să înflorească.
Îmi voi pune colierul mamei și îmi voi întinde mâinile spre cer.
Colierul mamei, ca să-mi înflorească destinul.
Oh, acolo, coralii negri îmi vor spune dacă vor fi ușori în viitor.
- Oh, acolo. . . - Viața este ca un colier.
Tu alegi un loc pentru inima ta.
- Pe a a a a, lasă-mă, - un mărgeau de bunătate. Și pe care o vei lua?
- Na na na na na, lasă-mă, lasă-mi soarta să înflorească și eu și eu.
Îmi voi pune colierul mamei și îmi voi întinde mâinile spre cer.
Colierul mamei, lasă-mi destinul, destinul, destinul meu să înflorească.
Îmi voi pune colierul mamei și îmi voi întinde mâinile spre cer.
Colierul mamei, ca să-mi înflorească destinul.
Viața va încolți în fiecare lacrimă după ploaie, te rog.
- Fie ca pământul meu să înflorească, și eu cu el, și eu cu el.
- În fiecare lacrimă de după ploaie, viața va încolți cel mai mult, te rog.
Fie ca pământul meu să înflorească, și eu cu el, și eu cu el.
Colier, colier al mamei, al mamei.
Îmi voi pune colierul mamei și îmi voi întinde mâinile spre cer.
Colierul mamei, lasă-mi destinul, destinul, destinul meu să înflorească.
Colierul mamei.