If We Let Go

Uneori sună ca un suspin între vise. Cuvintele sunt ca o mărturisire șoptită prin ceața serii, fără așteptarea unui răspuns. Totul pare inundat, nu de apă, ci de sentimente: fie melancolie, fie ușurare, fie amintiri care nu vor să dispară. Muzica crește încet, ca și cum cineva ar da drumul la ceva ce ținea de mult timp, până când îi tremură degetele. Nu sunt sunete puternice, doar un cutremur interior, care la suprafață se exprimă printr-un singur cuvânt:„căldură”. Dar nu o căldură confortabilă, ci una care strânge inima – ca de căldură în piept înainte de a izbucni în lacrimi. Și, în timp ce se aude„Heat. Heat. Heat.”, pare că nu este un sunet, ci pulsul care încearcă să spună mai mult decât este posibil în cuvinte.