Mai multe piese de la Carl Brave
Descriere
Orașul respiră prin curenți de aer și oboseală neon. Luna atârnă deasupra străzilor, ca și cum ar avea cearcăne sub ochi de la insomnie – la fel ca toți cei care au zăbovit în această noapte puțin mai mult decât ar fi trebuit. Între vitrine - fețe străine, frig și zâmbete de plastic ale manechinelor, care par mai vii decât trecătorii. Muzica rătăcește alături de omul fără adăpost: puțin beată, puțin tristă, dar încă încăpățânată - cântă cât mai are aer. Și în acest dans strâmb cu reflexia pe asfaltul umed, deodată se strecoară ceva foarte uman: un râs care sună ca o cerere de căldură. Noaptea se lipește de ochi ca un fum gros, dar undeva sub această întuneric se mișcă liniștit un gând - fundul a fost atins deja, ceea ce înseamnă că nu mai rămâne decât să urci la suprafață.
Versuri și traducere
Original
Notte fonda, notte scura, nelle occhiaie della luna.
Occhiaie, occhiaie, occhiaie, occhiaie, occhiaie, occhiaie, occhiaie, occhiaie.
Mi siedo là, cammino storto come un clochard a via del Corso, tra le vetrine, la gente che passa, chi non lo guarda mai.
Questa città sembra un igloo, ripasso di là, non ci sta più.
L'hanno visto ballare con un manichino di Dolce & Gabbana in fondo alla strada.
Facce segnate dal freddo, da tristezze passate, imprigionate in un mondo come coperto di grate.
Di quel sorriso vuoto ormai rimasta un'ombra e muore piano piano, gocciole che affonda.
Che tristezza la risata di un barbone che dorme su un cartone, canta un ritornello, si drogga di un fischè-è-ello.
Beve da un vernello, stona una canzone che mi sembra parlasse di me, -parlasse male di me.
-Notte fonda, notte scura, nelle occhiaie della luna.
Occhiaie, occhiaie, occhiaie, occhiaie, occhiaie, -occhiaie, occhiaie, occhiaie.
-Mi siedo in alto, sotto quei ponti, davanti a un fuoco acceso col fiume che scorre.
Un cane bianco gli invecchia accanto. Per fargli caldo lo accarezza con un guanto.
Cer-cer-certa gente è trasparente per altra gente poi si spegne sotto il naso continuamente.
Stanno in mezzo ma non li noti, come compiacenti anime a vento.
Aquiloni sopra un incendio che li buca come una lama, li fa cascare giù di botto in mezzo alla strada.
Quando piove il fiume si alza, cambiare casa, cercare un posto nuovo per stanottata.
Che tristezza la risata di un barbone che dorme su un cartone, canta un ritornello, si drogga di un fischè-è-ello.
Beve da un vernello, stona una canzone che mi sembrava parlasse di me, -parlasse male di me.
-Notte fonda, notte scura, nelle occhiaie della luna.
Occhiaie, occhiaie, occhiaie, occhiaie, occhiaie, occhiaie, occhiaie, -occhiaie. -Al fuoco di Jim rimani così.
Mi dici dai sì, ma il solito drin. Chi è toccato il fondo può solo salì.
Chi è toccato il -fondo può solo salì, salì.
-Notte fonda, notte scura, nelle occhiaie della luna.
Occhiaie, occhiaie, occhiaie, occhiaie, occhiaie, occhiaie, occhiaie, occhiaie.
Traducere în română
Noapte târzie, noapte întunecată, în cercurile întunecate ale lunii.
Cearcăne, cearcăne, cearcăne, cearcăne, cearcăne, cearcăne, cearcăne, cearcăne.
Stau acolo, merg strâmb ca un fără adăpost pe Via del Corso, printre vitrine, oameni care trec, cei care nu se uită niciodată la el.
Orasul asta arata ca un iglu, ma intorc acolo, nu mai incape.
A fost văzut dansând cu un manechin Dolce & Gabbana pe stradă.
Fețe marcate de frig, de tristețea trecută, închise într-o lume acoperită de grătare.
O umbră a acelui zâmbet gol rămâne acum și moare încet, picături scufundându-se.
Cât de trist este râsul unui fără adăpost care doarme pe o bucată de carton, cântă un refren, se ridică la un fluier.
Bea dintr-un pai, un cântec se dezacordează care mi se pare că vorbește despre mine, - vorbește urât despre mine.
-Noapte târzie, noapte întunecată, în cercurile întunecate ale lunii.
Cearcăne, cearcăne, cearcăne, cearcăne, cearcăne, - cearcăne, cearcăne, cearcăne.
-Stau sus, sub acele poduri, in fata unui foc aprins cu raul care curge.
Un câine alb îmbătrânește lângă el. Ca să-l țină de cald îl mângâie cu o mănușă.
Cer-cer- anumiți oameni sunt transparenți pentru ceilalți și apoi se sting sub nas continuu.
Sunt la mijloc dar nu le observi, ca sufletele de vânt complezente.
Zmeii deasupra unui foc care le străpunge ca o lamă, îi face să cadă brusc în mijlocul străzii.
Când plouă, râul se ridică, mută-te, caută un loc nou pentru seara asta.
Cât de trist este râsul unui fără adăpost care doarme pe o bucată de carton, cântă un refren, se ridică la un fluier.
Bea dintr-un pai, se deztonează un cântec care mi se părea că vorbește despre mine, - vorbește urât despre mine.
-Noapte târzie, noapte întunecată, în cercurile întunecate ale lunii.
Cearcăne, cearcăne, cearcăne, cearcăne, cearcăne, cearcăne, cearcăne, -cearcăne. -La focul lui Jim stai asa.
Spune-mi că da, dar băutura obișnuită. Cei care au ajuns jos nu pot decât să urce.
Cei care au ajuns jos nu pot decât să urce, să urce.
-Noapte târzie, noapte întunecată, în cercurile întunecate ale lunii.
Cearcăne, cearcăne, cearcăne, cearcăne, cearcăne, cearcăne, cearcăne, cearcăne.