Best Friend

Iubirea în care totul era„adevărat” – cu un hanorac care se potrivea mai bine decât proprietarul său, cu cafeaua de dimineață care mirosea a încredere și cu râsul după care nu mai puteai reveni la singurătate. Și apoi – liniștea în care chiar și muzica sună altfel.

În cântec - nu dramă, ci o lumină slabă, stinsă. Când nu te superi, nu te cerți, pur și simplu înțelegi: amândoi sunteți în viață, dar„noi” am murit. Și totuși, în minte îți trec aceleași scene - serile de duminică, fraze întâmplătoare, respirația din spatele ușii. Ciudat: parcă totul s-a terminat, dar amintirea încă încălzește, ca un pulover străin, pe care, din nu știu ce motiv, nu vrei să-l dai.