EMO HOES

Fără strălucire, doar fum de țigară și adevăruri puțin jenante, dar totuși plăcute de auzit. Sunetul este impregnat cu mirosul drumurilor nocturne, al benzinei ieftine și al acelor conversații care au loc doar dimineața devreme, când toate măștile au căzut deja. Aici nu este un erou, ci un om cu inima defectă și conștiința în reparație, dar care încă știe să iubească - strâmb, neîndemânatic, în felul său sincer.

În fiecare cuvânt - o încercare de a explica de ce durerea sună uneori mai frumos decât fericirea. Nu este o mărturisire, ci o constatare a faptului: da, totul este distrus, dar este real. Și undeva, între injurii și tandrețe, se strecoară ceva asemănător cu refuzul de a renunța. Chiar dacă lumea din jur a încetat de mult să mai asculte, el continuă să vorbească – pentru că altfel nu poate supraviețui.