Aku Dah Lupa

Uneori, libertatea nu vine însoțită de fanfare, ci de un ritm ușor și un„bine, în regulă” spus în șoaptă. A fost dureros, dar a trecut – ca o vânătaie care la început doare, apoi se estompează, iar apoi nici nu-ți mai amintești unde te-ai lovit. În această melodie se regăsește sentimentul acela când îți dai seama brusc că nu mai aștepți mesaje, nu mai verifici vechile fotografii și nu-ți mai amintești vocea. Pur și simplu trăiești.

Ca și cum ai expira după o lungă scufundare – plămânii se umplu de aer, umerii se îndreaptă, iar în cap devine surprinzător de liniște. Și această liniște nu este goală, ci curată, ca o cameră după o curățenie generală. Tot ce era vechi a fost aruncat, totul este la locul său. Și chiar dacă acolo, în trecut, a fost o întreagă dramă, acum ea joacă un rol doar în amintiri. Pe scenă a rămas o singură eroină – și ea are premiera unei noi vieți.