Cioburi

Dragostea seamănă uneori cu un pahar fragil – se sparge, sună, dar totuși se ridică pentru un toast. Nimeni nu-și mai amintește de unde a început această sărbătoare, dar mâinile se întind singure pentru a ciocni din nou, ca lumea să vadă: suntem vii. Poate că inima e de mult spartă, dar palmele sunt întregi - și chiar cu simțul umorului.

Aici nu e dulceață, doar un gust amar, ca și cum vinul ar fi puțin mai mult decât trebuie, dar mai puțin decât ne-am dori. Între sărut și ceartă – o pauză lungă cât o inspirație. Se spune că nu se poate, dar cine știe să iubească după reguli? Uneori, singura modalitate de a nu se destrăma definitiv este să ridici din nou paharele deasupra ruinelor și să ciocnești. Ca să sune – și să doară puțin mai puțin.