Пацаны

Orașul respiră zgomotos, cu un sunet răgușit, ca după o noapte lungă fără somn. Aici, toată lumea se mișcă de parcă ar fi mereu grăbită să nu întârzie la propriul destin. Băieții aruncă moneda nu pentru strălucire, ci pentru a dovedi că pot - să facă, să se ridice, să nu se dizolve în beton. Cineva are un apel, altcineva are o vizită, altcineva are un vis în buzunar, între mărunțiș și cheile mașinii altcuiva.

Toți vor să iasă – măcar cu un pas, măcar cu un metru mai sus. Lumea din jur e puțin strâmbă, dar sinceră: aici nu e vorba de romantismul străzilor, ci de energia care bate în piept, ca basul în boxe. Și în timp ce orașul clipește cu neonul, băieții se mișcă – unii în ritm, alții în contrasens.