Mai multe piese de la Mart Hoogkamer
Mai multe piese de la Miss Montreal
Descriere
Compozitor: Billy Dans
Autorul textului: Billy Dans
Compozitor: Sanne Hans
Autorul textului: Sanne Hans
Autorul textului: Mart Hugkamer
Compozitor: Mart Huugkamer
Compozitor: Bart Janssen
Autor text: Bart Janssen
Versuri și traducere
Original
Ik kan al nachten niet slapen, dagen denk ik van wat doe je me aan?
Doet het jou nog iets?
En waar komt dit vandaan?
Want alles wat je zegt, komt niet aan.
Elk woord voelt als een strijd.
Kunnen we teruggaan naar die -tijd? -Je hebt niets in de gaten.
Terwijl het zo simpel lijkt. We zijn gaan houden van haten.
Vraag me: waarom zou ik jou laten gaan?
Ik kan al nachten niet slapen, dagen denk ik van wat doe je me aan?
We zijn gaan houden van haten.
Laat me, zeg je mij, maar is dat wel waar?
Je laat me achter met vragen, tranen.
Elke avond is het weer raak.
De stilte maakt me gek.
En dit gebroken huis, het voelt niet meer vertrouwd, niet als thuis.
Elk woord voelt als een strijd.
Kunnen we teruggaan naar die tijd? Ik heb niets in de gaten. Terwijl het zo simpel lijkt.
We zijn gaan houden van haten. Vraag me: waarom zou ik jou laten gaan?
Ik kan al nachten niet slapen, dagen denk ik van wat doe je me aan?
We zijn gaan houden van haten. Laat me, zeg je mij, maar is dat wel waar?
Je laat me achter met vragen, tranen.
Elke avond is het weer raak.
Waar is het tussen ons misgegaan?
Kan jij mij dan zomaar laten gaan?
Geef het niet op, dan is het niet waard.
We zijn gaan houden van haten. Vraag me: waarom zou ik jou laten gaan?
Ik kan al nachten niet slapen, dagen denk ik van wat doe je me aan?
We zijn gaan houden van haten. Laat me, zeg je mij, maar is dat wel waar?
Je laat me achter met vragen, tranen.
Elke avond is het weer raak. We zijn gaan houden van haten.
Traducere în română
Nu am reușit să dorm de nopți, zile mă gândesc ce îmi faci?
Mai contează pentru tine?
Și de unde vine asta?
Pentru că tot ce spui nu trece.
Fiecare cuvânt se simte ca o bătălie.
Ne putem întoarce la vremea aceea? -Nu observi nimic.
În timp ce pare atât de simplu. Am ajuns să iubim și să urâm.
Întreabă-mă: de ce ar trebui să te las să pleci?
Nu am reușit să dorm de nopți, zile mă gândesc ce îmi faci?
Am ajuns să iubim și să urâm.
Lasă-mă, spune-mi, dar este adevărat?
Mă lași cu întrebări, lacrimi.
Se întâmplă din nou în fiecare seară.
Tăcerea mă înnebunește.
Și această casă spartă, nu se mai simte familiară, nu ca acasă.
Fiecare cuvânt se simte ca o bătălie.
Ne putem întoarce la vremea aceea? Eu nu observ nimic. În timp ce pare atât de simplu.
Am ajuns să iubim și să urâm. Întreabă-mă: de ce ar trebui să te las să pleci?
Nu am reușit să dorm de nopți, zile mă gândesc ce îmi faci?
Am ajuns să iubim și să urâm. Lasă-mă, spune-mi, dar este adevărat?
Mă lași cu întrebări, lacrimi.
Se întâmplă din nou în fiecare seară.
Ce a mers prost între noi?
Poți să-mi dai drumul?
Nu renunța, nu merită.
Am ajuns să iubim și să urâm. Întreabă-mă: de ce ar trebui să te las să pleci?
Nu am reușit să dorm de nopți, zile mă gândesc ce îmi faci?
Am ajuns să iubim și să urâm. Lasă-mă, spune-mi, dar este adevărat?
Mă lași cu întrebări, lacrimi.
Se întâmplă din nou în fiecare seară. Am ajuns să iubim și să urâm.