Grande

Uneori, iubirea nu se termină cu o trântire de ușă, ci cu un liniștit„este deja prea târziu”. Și atunci începe o altă luptă – nu cu cel care a plecat, ci cu tine însuți. Cu încercări de a scoate din piept ceea ce s-a înrădăcinat adânc și de a învăța din nou să respiri fără mirosul altcuiva lângă tine.

Și totuși, în această ruptură există o forță ciudată. Când, în loc de milă, apare strălucirea în ochi, iar în loc de răzbunare – încrederea că acum nimeni nu te va mai da jos din picioare. Cicatricile devin podoabe, durerea – cea mai bună cosmetică pentru noua versiune a ta. Pentru că, chiar dacă inima ți-a fost frântă în prime time, spectacolul continuă. Doar că acum - fără actori inutili.