Mai multe piese de la Ede
Descriere
Oboseala, asemănătoare iertării, dar fără ușurare. Când forțele se epuizează nu din cauza fugii, ci din cauza faptului că ai stat prea mult timp sub același soare. Aici nu este vorba de rugăminte sau pocăință, ci de o acceptare tăcută a propriei căderi, ca și cum coborârea în iad ar fi doar o vacanță după examene interminabile în fața cerului.
Fiecare rând pare să șoptească: păcatul nu este că ai păcătuit, ci că ai încercat să fii exemplar prea mult timp. Și dacă tot trebuie să arzi, atunci să arzi frumos, în focul care este măcar al tău.
Versuri și traducere
Versurile acestei piese nu au fost încă adăugate.