Descriere
Memoria funcționează defectuos, ca un telefon vechi, plin de fotografii, unde nimeni nu mai are nevoie. Totul părea să fie acolo, dar acum este estompat, ca și cum cineva ar fi vărsat cafea pe ecranul vieții și nu l-ar fi șters. Între rânduri - oboseala de a încerca să repari ceva care funcționează de mult timp cu întreruperi.
Sună ca o seară în care gândurile nu mai pot fi prinse, iar creierul repetă în cerc același lucru:„trebuie să dorm”. Iubirea nu este aici o tragedie, ci o eroare de sistem, pe care nici măcar o repornire nu o poate salva. Și printre toate aceste„tataratatara” se aude un ritm familiar – ritmul epuizării, ascuns sub glumă. Totul s-a terminat, dar butonul„salvare” este totuși apăsat.
Versuri și traducere
Versurile acestei piese nu au fost încă adăugate.