Descriere
Miroase a ploaie, a lemn și a chitară veche, care s-a supărat pe tăcere. Totul sună ca și cum ar veni dintr-o cameră în care nu s-a aprins lumina de mult timp - doar lumina blândă a lămpii și vocea impregnată de regret. Muzica foșnește ca frunzele de toamnă, iar fiecare acord este o încercare de a readuce vara care a trecut fără să-și ia rămas bun.
Aici nu se plânge cu voce tare, ci prin versuri: încet, frumos, în ritmul sincerității obosite. O vedetă rock fără scenă, doar un om cu mănuși albe, care nu a mai vorbit cu adevărat cu sine însuși de prea mult timp. Lumea este puțin strâmbă, culorile s-au estompat, dar chiar și prin întuneric se vede lumina - de la aceleași„petale de durere” transformate în cântec.
Versuri și traducere
Original
Depuis deux, trois soirs, j'parle plus à ma guitare. J'mets des gants blancs pour pas m'forcer la main.
En bon songwriter, je cherche, rêveur, à te retrouver dans un refrain.
Mais les houx boivent son temps de deuil, ont perdu toutes leurs feuilles.
La ballade a changé de parfum.
C'est une mélodie étrange passée du vert à l'orange.
L'été est un souvenir lointain.
Sur une tombe en flammes ou sous un oléoparque.
Quand ce monde s'égare, quand tu me dis : « Je pars ».
J'suis qu'un enfant qui pleure, déguisé en rockstar.
Est-ce que tu peux les voir, mes larmes sous les verres noirs?
Mes larmes sous les verres noirs.
Tu sais tous les airs, les cheveux en arrière, c'est pour pas que tu m'aimes un peu moins.
L'ivie de chanteur cherche jusqu'à pas d'heure à te retrouver dans un refrain.
Mais la paix est au cercueil, parolier fait blanche feuille entre guérisseur et assassin.
C'est une maladie étrange passée du vert à l'orange, dévisager le mystère en vain.
Sous l'emprise des arts qui s'en vont sans égard pour ce qu'on veut pouvoir, pour ce qu'on n'ose croire.
J'suis qu'un enfant qui pleure, déguisé en rockstar.
Est-ce que tu peux les voir, mes larmes sous les verres noirs?
Mes larmes sous les verres noirs.
Traducere în română
De două-trei seri, nu mai vorbesc cu chitara mea. Port mănuși albe ca să nu-mi forțez mâna.
Ca un bun compozitor, caut, visător, să te găsesc într-un refren.
Dar sfinții bea în timpul lor de doliu, și-au pierdut toate frunzele.
Balada și-a schimbat gustul.
Este o melodie ciudată care trece de la verde la portocaliu.
Vara este o amintire îndepărtată.
Pe un mormânt în flăcări sau sub un oleoparc.
Când lumea asta se rătăcește, când îmi spui: „Eu plec”.
Sunt doar un copil care plânge, îmbrăcat ca un star rock.
Poți să-i vezi, lacrimile mele sub ochelarii negri?
Lacrimile mele sub ochelarii negri.
Știi toate aerurile, părul aruncat pe spate, asta nu înseamnă că mă iubești puțin mai puțin.
Ivie de cântăreț caută până nu timp să te găsească într-un refren.
Dar este pace în sicriu, textierul face un gol între vindecător și asasin.
Este o boală ciudată trecută de la verde la portocaliu, care se uită la mister în zadar.
Sub influența artelor care trec fără să ținem cont de ceea ce vrem să putem face, de ceea ce nu îndrăznim să credem.
Sunt doar un copil care plânge, îmbrăcat ca un star rock.
Poți să-i vezi, lacrimile mele sub ochelarii negri?
Lacrimile mele sub ochelarii negri.