Jetlag

Seara, care ar fi trebuit să se termine de mult, dar din nu știu ce motiv încă nu s-a terminat. Barul e închis, paznicii cască, iar cineva încă mai cântă împreună cu DJ-ul, care a plecat de mult. Lumea se învârte ușor – fie din cauza ritmului, fie din cauza oboselii de a fi tu însuți. Un echilibru amețit între succes și oboseală, strălucire și adevăr. Totul pare să strălucească – clubul, decapotabila, camerele de la ultimul etaj – dar în interior încă se simte acel jetlag: de la zboruri, de la emoții, de la viața trăită la volum maxim. Și în asta există o anumită romantică – când nici măcar dimineața nu anulează noaptea, iar oboseala miroase a victorie și nicotină.