Heavy, Heavy Love

Dragostea care miroase a lemn, vânt și puțin benzină. Cea care nu strălucește, ci scârțâie pe podele vechi și ține mai tare decât orice jurământ. Aici nu este loc pentru efemisme romantice - doar doi oameni care au trecut prin furtună, s-au îmbrățișat pe pământul ars și au decis să nu se mai despartă. O mână caldă pe genunchi, cealaltă pe Biblie, și între ele toată credința care a mai rămas.

Un astfel de sentiment nu este ușor - are gravitație, rădăcini, o istorie care te face să simți durere în oase. Dar în această greutate se află sensul. Aceeași„dragoste grea” - nu una aeriană, nu una de film, ci una reală, cu miros de fum, cu crăpături, dar vie.