Still Feel the Burn

Miroase a bourbon, melancolie și ceva prea familiar. Ceva care revine mereu, de îndată ce iei o înghițitură. Lumina din bar este moale, aproape ca acasă, dar ochii tot caută pe cineva – nu pe cel care este lângă tine, ci pe cel care a rămas în trecut, unde încă se aude aceeași melodie. Paharul sună pe bar, gheața se topește și parcă durerea ar trebui să dispară odată cu ea - dar nu. Nu dispare. Doar devine mai silențioasă, ca cenușa după foc. Și e chiar amuzant: încerci să uiți, dar în schimb îți amintești și mai puternic.