Descriere
Uneori gândurile devin prea zgomotoase - ca și cum cineva ar fi pornit radioul în cap și ar fi uitat să-l oprească. Totul se învârte în jurul unei singure note: oboseala de sine. Lumea plutește într-o lumină roșiatică de iritare, dar chiar și în acest haos se strecoară ceva tandru - o rugăminte liniștită de pace, învăluită într-o melodie.
Aici durerea nu țipă, ci cântă în șoaptă. În cuvinte - un amestec de auto-ironie și disperare, când chiar și recunoașterea slăbiciunii pare un lux. Și totuși, între rânduri se aude o ciudată consolare: dacă totuși există o gaură în interior, măcar să treacă lumina prin ea.
Versuri și traducere
Versurile acestei piese nu au fost încă adăugate.