Damn

Libertatea, se pare, nu miroase a mare și vânt, ca în filme. Mai degrabă miroase a supa de ieri, cu un gust de baie și o ușoară disperare pe fundul canei. Când nu mai ai nimic de pierdut, în afară de propriul ego, și chiar eroismul pare obositor. E mai ușor să fii sincer decât puternic. E mai ușor să recunoști că toate aceste„perle” sunt niște pietricele obișnuite, dar sunt ale tale.

Este ceva aproape emoționant în asta: încercarea de a nu părea, de a nu salva, de a nu înfrumuseța istoria pentru like-uri. Pur și simplu să trăiești așa cum știi. Fără armură, dar cu greață dimineața din cauza excesului de adevăr. Și undeva, între regret și ușurare, îți dai seama brusc – da, asta este. Exact așa se simte libertatea. Puțin murdar, puțin dureros, dar – autentic.