TOXIC

Undeva între apelul„hai să ne vedem” și decizia„nu mai e nevoie” rămâne întotdeauna un sentiment ciudat. Ca și cum ai fi închis fila, dar muzica încă mai cântă – încet, din interior. Totul pare clar: oamenii sunt incompatibili, sentimentele s-au stins, chiar și fraza„sunt toxic” sună aproape ca o declarație de dragoste. Aproape.

Și totuși, nu este o dramă, ci o ușoară mahmureală emoțională. Când înțelegi că vei fi amintit – nu pentru că ești perfect, ci pentru că ai existat. Vocea, mirosul, obiceiul de a răspunde imediat – toate acestea vor trăi undeva„în mintea ta”. Asta înseamnă că nu a fost în zadar zgomotul, nu a fost în zadar sunetul telefonului. Pur și simplu e timpul să oprești notificările și să lași inima să se odihnească de eternele„ultima oară”.