Cuánto daría

Dragostea este ca o casă în care cineva uită mereu să stingă lumina. La început pare că e doar noaptea afară, apoi că poate nici ferestrele nu mai sunt. În acest cântec, iubirea trăiește între frazele„întoarce-te” și„am dat deja totul”. Între luna care se schimbă și vara care se termină întotdeauna mai devreme decât ne-am dori.

Sună ca o conversație care ar fi trebuit să se termine de mult, dar inima încă ține receptorul. Caldă, amară, puțin teatrală - ca și cum sentimentele încearcă să joace ultima lor scenă, dar uită replicile. Și rămâne doar tăcerea, în care chiar și propria respirație pare o mărturisire.