Descriere
De parcă aerul devine brusc mai dens, mai cald – și nu mai poți înțelege dacă este din cauza iubirii sau a emoției. Totul în jur este în nuanțele soarelui de februarie: puțină tristețe, puțină căldură și acel sentiment când chiar și respirația te deranjează, pentru că în ea se află numele altei persoane. Fiecare rând pare să fie scos direct din inimă, amestecat cu rugăminte și tandrețe încăpățânată:„lasă Dumnezeu să decidă, dar nu pleca”.
Nu este o mărturisire, ci o vrajă în limbajul săruturilor și al așteptărilor. O astfel de iubire, care parcă nu ar fi trebuit să se întâmple, dar s-a întâmplat totuși. Și acum chiar și durerea din ea sună frumos, ca un refren care nu vrea să se termine.
Versuri și traducere
Versurile acestei piese nu au fost încă adăugate.