Memories

Miroase a noapte târzie și a telefon care stă cu ecranul în jos de prea mult timp. Liniștea este atât de densă încât se aude cum inima răsfoiește vechile corespondențe. Acolo încă mai sunt vii scurte„saluturi”, lungi„nu pleca” și glume prostești, care atunci păreau salvarea. Muzica parcă provine din acele mesaje pe care nu ne-am hotărât să le trimitem – se întinde, se leagănă, nu condamnă.

Vocea parcă spune:„hai să recunoaștem, amândoi ne este dor, dar ne prefacem că am trecut peste”. Și de la asta devine și mai tăcut. În fiecare ritm – puțin regret, puțină mândrie și o picătură de speranță că unul dintre voi va apăsa totuși„scrie”.