Incomprehensible

Pe drumul unde pinii se întind spre cer ca niște săgeți subțiri, viața devine brusc moale, ca vata de zahăr sub ploaie. Totul nu merge conform planului – avionul a plecat, timpul s-a întins, iar în această prăpastie între punctul A și punctul B apare un lux rar: a fi. Fără program, fără mască, fără anxietatea„trebuie”. Pur și simplu să mergi, să asculți zgomotul radioului, să miroși florile ude și să înțelegi că maturizarea nu este o pedeapsă, ci un proces de transformare într-o persoană mai blândă, mai sinceră, aproape transparentă.

Argintul din păr, scrisorile vechi din rucsac, ursulețul de pluș cu botul uzat – toate acestea nu sunt semne de pierdere, ci urme ale mișcării vii. Frumusețea nu stă aici în filtre și nici în tinerețea eternă, ci în libertatea de a dansa desculț, când nimeni nu te vede, și de a lăsa vântul să-ți aranjeze părul cum vrea. Lasă totul să fie puțin ciudat, necizelat, neînțeles – pentru că tocmai în asta constă adevărata armonie, fără rușine.