THE BOX MEDLEY 10

Pulsul orașului se transformă în bas: sunetul fierbinte din mahalale, unde moda conviețuiește cu pericolul, iar patosul - cu asprimea cotidiană. Spațiul sună ca un carnaval deghizat - Gucci lângă automat, crose noi și vechiul obicei de a ascunde adevărul sub un refren zgomotos. Cuvintele sunt ca niște semne pe piele: lăudăroșenie, durere pentru cei pierduți, amenințare, care sună aproape ca o ironie la adresa propriului curaj.

Aici, sărbătoarea și neliniștea trăiesc una lângă alta și se completează reciproc: ritmul te îndeamnă să dansezi, iar versurile îți amintesc că în spatele scenei există întotdeauna un acoperiș din beton și cicatrici. Toată această brutalitate de cabaret se citește ca un raport despre supraviețuire, împachetat într-un hit„hai, încă o dată” - căldură și glume care încearcă să acopere calculul rece. Este deosebit de emoționant - și înfricoșător în același timp - cum încrederea de sine se transformă într-o mască, care va fi neapărat scoasă la răsărit.